Svetlana Cârstean e hotărâtă să facă pasul la proză

După o lectură bilingvă a poemelor incluse în volumul “Floarea de menghină”, publicat la Editura Cartea Românească, poeta Svetlana Cârstean a mărturisit că lucrează deja la un volum de proză.

“Floarea de menghină”, volumul de debut al Svetlanei Cârstean, a adunat marţi seară, la Institutul Francez, scriitori, critici, cititori şi jurnalişti, invitaţi să ia parte la o lectură publică dar şi la o discuţie despre totalitarism şi feminitate. Svetlana Cârstean şi-a citit poeziile, iar Fanny Chartres, cea care a tradus o parte dintre ele în franceză, a recitat, la rândul ei, traducerile. “ Testul pentru poezia de calitate
e să sune bine în franceză!”, a amintit, mai în glumă, mai în serios, Simona Popescu, invitată să discute despre acest volum de versuri. “În engleză, orice ai traduce, sună excelent. Dacă poezia e proastă, tradusă în franceză e insuportabilă”, a continuat poeta, care, după implicitele laude pentru lectură şi traducere, a recomandat volumul Svetlanei Cârstean ca pe un joc
care trebuie să-şi găsească cititori la aceeaşi înălţime.

Cristian Tudor Popescu, prezent de asemenea la discuţie, a citit în “Floarea de menghină” trimiteri la efortul sisific pe care generaţiile crescute în comunism erau constrânse să-l facă pentru a se sustrage cumva sistemului. Puteai refuza să procreezi, în semn de protest, a început CTP; dacă nici asta nu ţinea, puteai refuza să creşti. Acest din urmă refuz e, pentru jurnalist, responsabil pentru tonul acestui volum: respingerea asumată a discursului matur şi adoptarea, la fel de conştientă, a unei voci voit naive, de copil. Alexandru Matei, Carmen Muşat şi Paul Cernat au concentrat discuţia pe poezie şi mai puţin pe contextul totalitar, care a alimentat, mai ales în rândul poetelor, un soi de sensibilitate traumatizantă.

“Da, pregătesc un volum de proză!”, a mărturisit poeta, pentru Cotidianul, în seara lansării. Proza la care lucrează şi pe care speră s-o ducă la bun sfârşit în anul următor va rămâne poetică, pentru că altfel nu se poate. “Este o esenţă care nu se va schimba fundamental. Poate va fi un chip subtil diferit. Şi în această carte există o mare
pasiune pentru structură. Nu aş putea să fac un volum de poeme juxtapuse, cel puţin nu asta e miza mea acum. Totul trebuie să fie circumscris unei poveşti. Pentru mine, acest lucru este esenţial”. Cartea pe care Svetlana Cârstean o pregăteşte porneşte de la un poem inclus în “Floarea de menghină”, “Marele Cofetar”, o evocare implicită a lui Gellu Naum. “Acest poem face pentru mine legătura dintre ceea ce a fost şi ceea ce va fi, şi de aici se poate înţelege orice”, a adăugat la final autoarea.